Istorie

Grand Hotel du Boulevard este unul dintre cele mai vechi hoteluri din București, fiind construit de către arhitectul clădirii Universității București, Alexandru Orăscu,începând cu anul 1867. Hotelul și-a deschis pentru prima dată ușile către public în anul 1873, sub numele de Hotel Herdan, care se va schimba în 1877 în Grand Hotel du Boulevard. Monumentala clădire a Grand Hotel du Boulevard, aflată vis-a-vis de Cercul Militar, a fost construită la jumatatea secolului XIX, pe terenul marelui nobil Vintilă Corbeanu, și a fost mai târziu cumpărată de către Jacques Herdan, proprietarul fabricii de pâine de pe șoseaua Orhideelor. Construcția hotelului, proiectat de Alexandru Orăscu, angajat din 1851 ca arhitect al statului în Direcția Lucrărilor Publice, începe în anul 1869 și durează câțiva ani buni, astfel luând naștere prima fațadă a bulevardului ce pornea de la Universitate. În anul 1873, saloanele ample, bine luminate și somptuos decorate ale hotelului recent inaugurat sunt desemnate să găzduiască o prestigioasă expoziție de pictură cu opere făcând parte din colecțiile domnitorului Carol I, Mihail Kogalniceanu, Grigore Cantacuzino, Alexandru Odobescu, Cezar Bolliac, Theodor Aman s.a.

Între coloanele de marmură și candelabrele aurite erau expuse lucrări de Lucas Cranach, Tiţian, Tintoretto, Watteau și Fragonnard. Recepții diplomatice, dineuri de gală și baluri somptuase au îmbogățit atmosfera boemă a prestigioasei clădiri. Înaintea Primului Război Mondial, sala de marmură era cea mai șic locație bucureșteană, iar în perioada interbelică tineretul high-life venea aici să exerseze noi pași de dans cu influențe vestice.

Hotelul strălucea nu numai prin opulența decorului arhitectural, ci și prin modernitatea tehnică: a fost primul hotel bucureștean dotat cu apă curentă în camere, iar în 1904 a fost iluminat electric și dotat cu ascensor. În perioada în care hotelurile nu erau clasificate în funcție de numărul de stele, Grand Hotel du Boulevard a primit medalii de aur la expoziția de la Milano în 1906 și la cea de la Torino în 1911. Influența internațională s-a arătat până în 1937, prin faptul că hotelul, restaurantul și cafeneaua au fost conduse de către manageri străini precum John Muller, H. Horn, Fr. Screiber, M. Bertola, S. Rosenthal.

De la bun început, clădirea situată la intersecția principalelor artere ale capitalei, Podul Mogoșoaiei și Bulevardul Academiei (numit din 1871 Bulevardul Elisabeta) a avut destinații multiple: hotel, restaurante, spații comerciale. În timp s-au adăugat și altele, astfel că între anii 1941-1944, a găzduit comandamentul trupelor germane din România, iar între 1950 și 1974 a fost sediu ministerial. Timp de decenii, Grand Hotel du Boulvard a fost nu numai un edificiu emblematic al Bucureștilor, ci și un etalon de civilizație și eleganță. Acesta este capitalul de prestigiu pe care actuala restaurare și-a propus să-l resusciteze, la parametrii actuali de calitate, confort și eficiență.